Oleg are 15 ani, este din Odesa, și de un an și jumătate locuiește la Chișinău, cu mama și fratele mai mic. La fel ca pe mulți copii și adolescenți, războiul l-a separat pe Oleg de tatăl său. Parțial din cauza acestui motiv, Oleg a fost nevoit să se maturizeze foarte repede: „În acest an și jumătate, m-am maturizat foarte mult. Înainte de război, eram un copil, dar odată ce a început războiul și ne-am mutat aici, cumva am crescut prea repede. Am devenit mai serios, mai calm, mai puțin sociabil și probabil am suferit schimbări la nivel intelectual”. 

Oleg merge la o școală din Chișinău, cu predare în limba rusă. În pofida comunicării în aceeași limbă, nu îi este ușor să se adapteze la școală. Odesa și Chișinăul sunt orașe apropiate și în multe privințe asemănătoare, dar, potrivit lui Oleg, există ușoare diferențe de mentalitate, prin urmare îi este greu să-și facă prieteni. De aceea, merge aproape în fiecare zi la Millennium Youth Centre. Acest centru a creat o atmosferă unică și prietenoasă, atât pentru adolescenții din Moldova, cât și din Ucraina.

„Pentru mine, MilleniuM este ca o a doua casă, merg acolo tot timpul. Statul acasă este plictisitor. La MilleniuM, am participat în mai multe tabere, cu tematici diferite. Preferata mea a fost tabăra în stilul Harry Potter. Am avut misiuni și activități interactive. Acest centru se concentrează mai mult pe dezvoltarea socială și merg acolo special pentru activități interactive. Evoluăm cu toții - ne-am plimbat în parcuri, am abordat oameni, am pus întrebări și am primit premii pentru asta”.

Oleg este acum în clasa a 9-a, iar anul viitor plănuiește să se întoarcă la Odesa și să intre la Colegiul de Cultură, Cinematografie și Literatură. Visul lui este să devină regizor. Tatăl său i-a insuflat dragostea pentru cinematografie, privind filme bune împreună încă din copilărie.

„Viața nu este pe pauză, ea a devenit diferită. Capitolul precedent s-a încheiat, iar acum viața continuă să aducă lucruri total diferite”.

Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.

Oleg are 15 ani, este din Odesa, și de un an și jumătate locuiește la Chișinău, cu mama și fratele mai mic. La fel ca pe mulți copii și adolescenți, războiul l-a separat pe Oleg de tatăl său. Parțial din cauza acestui motiv, Oleg a fost nevoit să se maturizeze foarte repede: „În acest an și jumătate, m-am maturizat foarte mult. Înainte de război, eram un copil, dar odată ce a început războiul și ne-am mutat aici, cumva am crescut prea repede. Am devenit mai serios, mai calm, mai puțin sociabil și probabil am suferit schimbări la nivel intelectual”. 

Oleg merge la o școală din Chișinău, cu predare în limba rusă. În pofida comunicării în aceeași limbă, nu îi este ușor să se adapteze la școală. Odesa și Chișinăul sunt orașe apropiate și în multe privințe asemănătoare, dar, potrivit lui Oleg, există ușoare diferențe de mentalitate, prin urmare îi este greu să-și facă prieteni. De aceea, merge aproape în fiecare zi la Millennium Youth Centre. Acest centru a creat o atmosferă unică și prietenoasă, atât pentru adolescenții din Moldova, cât și din Ucraina.

„Pentru mine, MilleniuM este ca o a doua casă, merg acolo tot timpul. Statul acasă este plictisitor. La MilleniuM, am participat în mai multe tabere, cu tematici diferite. Preferata mea a fost tabăra în stilul Harry Potter. Am avut misiuni și activități interactive. Acest centru se concentrează mai mult pe dezvoltarea socială și merg acolo special pentru activități interactive. Evoluăm cu toții - ne-am plimbat în parcuri, am abordat oameni, am pus întrebări și am primit premii pentru asta”.

Oleg este acum în clasa a 9-a, iar anul viitor plănuiește să se întoarcă la Odesa și să intre la Colegiul de Cultură, Cinematografie și Literatură. Visul lui este să devină regizor. Tatăl său i-a insuflat dragostea pentru cinematografie, privind filme bune împreună încă din copilărie.

„Viața nu este pe pauză, ea a devenit diferită. Capitolul precedent s-a încheiat, iar acum viața continuă să aducă lucruri total diferite”.

Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.

Oleg are 15 ani, este din Odesa, și de un an și jumătate locuiește la Chișinău, cu mama și fratele mai mic. La fel ca pe mulți copii și adolescenți, războiul l-a separat pe Oleg de tatăl său. Parțial din cauza acestui motiv, Oleg a fost nevoit să se maturizeze foarte repede: „În acest an și jumătate, m-am maturizat foarte mult. Înainte de război, eram un copil, dar odată ce a început războiul și ne-am mutat aici, cumva am crescut prea repede. Am devenit mai serios, mai calm, mai puțin sociabil și probabil am suferit schimbări la nivel intelectual”. 

Oleg merge la o școală din Chișinău, cu predare în limba rusă. În pofida comunicării în aceeași limbă, nu îi este ușor să se adapteze la școală. Odesa și Chișinăul sunt orașe apropiate și în multe privințe asemănătoare, dar, potrivit lui Oleg, există ușoare diferențe de mentalitate, prin urmare îi este greu să-și facă prieteni. De aceea, merge aproape în fiecare zi la Millennium Youth Centre. Acest centru a creat o atmosferă unică și prietenoasă, atât pentru adolescenții din Moldova, cât și din Ucraina.

„Pentru mine, MilleniuM este ca o a doua casă, merg acolo tot timpul. Statul acasă este plictisitor. La MilleniuM, am participat în mai multe tabere, cu tematici diferite. Preferata mea a fost tabăra în stilul Harry Potter. Am avut misiuni și activități interactive. Acest centru se concentrează mai mult pe dezvoltarea socială și merg acolo special pentru activități interactive. Evoluăm cu toții - ne-am plimbat în parcuri, am abordat oameni, am pus întrebări și am primit premii pentru asta”.

Oleg este acum în clasa a 9-a, iar anul viitor plănuiește să se întoarcă la Odesa și să intre la Colegiul de Cultură, Cinematografie și Literatură. Visul lui este să devină regizor. Tatăl său i-a insuflat dragostea pentru cinematografie, privind filme bune împreună încă din copilărie.

„Viața nu este pe pauză, ea a devenit diferită. Capitolul precedent s-a încheiat, iar acum viața continuă să aducă lucruri total diferite”.

Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.