În cele câteva zile cât Ira s-a aflat la maternitate eu am slăbit cu 5 kg. Când medicul mi-a spus: ”Felicitări! Ai un fiu!”, am început să plâng de bucurie ca un copil, își aminte Vladimir despre cea mai fericită zi din viața sa. Lacrimile și emoțiile îl copleșise, deoarece multă vreme nici nu îndrăznea să viseze la așa minune.

Vladimir trăiește cu HIV de mai mulți ani. Atunci când a aflat de statutul său nu avea mari speranțe pentru viitor, iar de familie și copii nici nu putea fi vorba. Totul s-a schimbat când a cunoscut-o pe Irina, soția lui, cea care i-a dat speranța și puterea de a merge mai departe.

“Atunci când în viața mea a apărut Irina, știți, a fost ca o stea, ca un soare, ca o lumină la capătul tunelului. Și această lumină a pătruns printre stereotipurile mele învechite”, spune emoționat Vladimir.

Așa au ajuns să formeze un cuplu discordant și să trăiască fericiți deja al 11-lea an.

„A fost mai complicat la început, recunosc soții, atunci când nu aveam informație și nu știam cum să ne comportăm în așa situație. Dar cu timpul am învățat”.

Astăzi nu le mai este frică deja să vorbească deschis despre familia lor, iar unica diferență dintre ei și alte familii este că Vladimir ia pastile antiretrovirale în fiecare dimineață.

Dragostea și încrederea reciprocă, la fel ca și consilierea și asistența medicală de care au avut parte, i-au ajutat să planifice nașterea unui copil. Așa a apărut Bogdan. 

“Nu mi-a fost frică că mă voi infecta, dar admiteam că există un risc. De aceea am planificat sarcina și am făcut tot posibilul pentru a concepe în afara oricărui pericol. Ne-am consultat la un specialist în sfera HIV, am făcut investigații, am băut vitamine, ambii duceam un mod de viață sănătos. Împreună cu ginecologul meu am ales zilele favorabile pentru conceperea copilului. Vova a făcut și el analize la încărcătura virală care era nedetectabilă pe parcursul întregii perioade de când a inițiat tratamentul”, povestește Irina.

Iar când Bogdan s-a născut sănătos, simțea că zboară de fericire. “Aceste trăiri nu le poți reda prin cuvinte. Este o stare de bine și pace supremă”.

Astăzi Bogdan deja merge la școală și chiar dacă nu înțelege pe deplin situația tatălui său, știe că acesta ia pastile în fiecare zi, la aceeași oră, pentru a fi sănătos.

Este un copil fericit, iar ceea ce-și dorește acum de la părinți este un frățior. “Și noi ne dorim al doilea copil. Dar sperăm să avem o fetiță”, zâmbesc fericiți soții.