De Giulia Vallese

Cu doar câteva decenii în urmă, persoanele în vârstă reprezentau o minoritate însă datorită creșterii speranței de viață și a ratelor de fertilitate scăzute, ponderea acestui grup în populației a crescut semnificativ. Astăzi, unul din cinci europeni are vârsta de 65 de ani și mai mult. Către anul 2050, rata va fi de aproape 30%.

Îmbătrânirea rapidă a populației cu care se confruntă Europa reprezintă o schimbare demografică fundamentală care afectează aproape toate sferele societății. Acest lucru ridică întrebări de care multe persoane sunt îngrijorate. Cum vor rezista sistemele sociale atunci când o proporție tot mai mică de persoane în vârstă aptă de muncă va trebui să sprijine o proporție tot mai mare de persoane în vârstă? Este infrastructura adaptată pentru a satisface necesitățile unei societăți care îmbătrânește rapid? Ce înseamnă creșterea numărului de alegători în vârstă pentru viitorul democrației și deciziile politice cu privire la schimbările climatice și alte provocări urgente care afectează viitorul generațiilor?  

Îmbătrânirea societăților încă este privită pe scară largă printr-o prismă negativă: o amenințare pentru bunăstarea statului, o povară pentru tineri. Însă, după cum a declarat recent Stuart Gietel-Basten, un demograf cu renume, în fața unui grup de lideri de la ONU, îmbătrânirea populației nu are nimic negativ în sine. Îmbătrânirea populației devine o problemă doar atunci când instituțiile nu sunt pregătite sau adaptate.

Într-adevăr, faptul că persoanele au o viață mai lungă și, în general, mai sănătoasă, în primul rând este un motiv de bucurie. Acest lucru este rezultatul progresului medical, al condițiilor de viață și de muncă mai bune, al creșterii bunăstării și al îmbunătățirii sănătății publice.

Mai mult decât atât, și în mare parte datorită acestor progrese, a fi persoană în vârstă în ziua de azi nu este la fel ca în trecut. Având în vedere că speranța de viață medie se apropie sau chiar depășește pragul de 80 de ani, a fi persoană în vârstă poate înseamna mulți ani de viață bună înainte. Întrucât persoanele în vârstă au mai multe șanse de a avea o stare de sănătate bună și de a fi bine educate, a fi persoană în vârstă poate înseamna mulți ani de implicare activă continuă la locul de muncă, în familie, în comunitate și în viața publică.

Grupul de vârstă care tradițional este definit ca fiind „în vârstă” niciodată nu a fost mai divers. Acest lucru a determinat o reconsiderare a modului în care definim și măsurăm „bătrânețea”. Și este clar că în această lume nouă – mai diversă, mai dinamică – a persoanelor în vârstă, nu există loc pentru categorii de vârstă rigide și praguri de vârstă de pensionare, nu există loc pentru stereotipuri și discriminarea pe criteriu de vârstă.

Îmbătrânirea populației este inevitabilă, cel puțin în viitorul apropiat, iar guvernele din Europa, în general, recunosc cât de important este să se inițieze reformele necesare pentru a crea societăți inclusive pe dimensiunea de vârstă. Dar, în timp ce guvernele se întrunesc în această săptămână la Roma pentru a revizui progresele înregistrate privind implementarea Planului internațional de acțiuni privind îmbătrânirea, adoptat la Madrid cu 20 de ani în urmă, este important să recunoaștem că în pofida multor progrese, mai sunt multe de întreprins pentru a atinge obiectivul de a crea societăți pentru toate vârstele.

Pandemia de COVID-19 a scos în evidență inegalitățile pe care generațiile în vârstă încă le mai întâmpină. Multe persoane în vârstă suferă de neglijare, sărăcie, excludere socială și izolare – potrivit unui studiu recent al Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) din Europa de Est s-a constatat că opt din zece persoane în vârstă, adică 79%, afirmă că sunt moderat sau extrem de singuratici. Poate chiar mai rău este modul în care discursul public le spune, mai mult sau mai puțin subtil și prin nenumărate indici culturali, că, din cauza vârstei, ei sunt o povară mai puțin valoroasă, chiar dispensabilă. Conform unui raport recent al ONU s-a constatat că îmbătrânirea galopantă împiedică milioane de persoane în vârstă din Europa să beneficieze de oportunități ca să își realizeze potențialul. Iar războiul din Ucraina a demonstrat cum persoanele în vârstă, majoritatea femei, sunt afectate deosebit de tare de crizele umanitare. 

Excluderea persoanelor în vârstă nu este doar o tragedie umană, o criză a drepturilor omului și un eșec moral. Acest lucru afectează și țările din punct de vedere economic și social. În contextul în care Europa îmbătrânește rapid, țările pur și simplu nu își pot permite să excludă un sfert din populație, cu toate abilitățile, talentele și alte contribuții ale acesteia.

Pentru ca țările să își poată consolida reziliența în fața schimbărilor demografice în sens mai larg, este extrem de important să se asigure că persoanelor în vârstă pot rămâne sănătoase, active și implicate. 

Echipa UNFPA sprijină țările în gestionarea schimbărilor demografice cu care se confruntă. Și contribuie la implementarea unor politici și programe care permit societăților să profite de avantajele îmbătrânirii populației.

Există câștiguri potențiale foarte mari atunci când persoanele au acces la educație și asistență medicală pe tot parcursul vieții și ajung la bătrânețe cu abilități utile și o stare de sănătatea bună. Atunci când persoanele în vârstă nu sunt excluse odată ce ating vârsta de pensionare, dar rămân participanți activi în economie și societate. Atunci când persoanele în vârstă devin motorul unei „economii de argint” în continuă creștere, care se dezvoltă în jurul necesităților și alegerilor acestora.

În baza experienței noastre, trei etape sunt esențiale pentru ca guvernele să realizeze acest lucru:

• Ascultarea vocilor persoanelor în vârstă. Pe măsură ce reacționăm la criza COVID-19 și elaborăm politici pentru viitor, trebuie să ascultăm ce au de spus persoanele în vârstă. Implicarea reprezentanților comunității este vitală pentru a evita prejudecățile și pentru a putea găsi soluții care să răspundă nevoilor reale.          
• Combaterea discriminării pe motiv de vârstă în discursul public și în practică. Nu trebuie să existe toleranță față de discriminarea agresivă pe motiv de vârstă și față de stereotipurile negative care sunt și mai vizibile în timpul pandemiei. Promovarea unui contra-discurs centrat pe solidaritatea între generații și pe rolul și contribuțiile valoroase ale persoanelor în etate va fi esențială pentru schimbarea normelor și atitudinilor sociale.
• Revizuirea cadrului juridic și de politici și a bugetelor prin prisma vârstei. Acum este momentul să analizăm ceea ce trebuie de schimbat în sectorul sănătății, educației, ocupării forței de muncă și a bunăstării sociale, astfel încât țările să fie într-o poziție mai bună pentru a face față efectelor schimbărilor demografice, asigurând în același timp drepturile și alegerile unei populații în curs de îmbătrânire pe tot parcursul vieții.

Persoanele în vârstă sunt piloni importanți ai societăților noastre. Sunt lideri și creatori, profesori și mentori, îngrijitori și voluntari, povestitori și promotori ai culturii, luptători pentru drepturile omului pe care uneori le considerăm ceva firesc. Cultivarea acestor contribuții și asigurarea faptului că drepturile și demnitatea persoanelor în vârstă sunt mereu respectate nu reprezintă doar un imperativ moral. De asemenea, acest lucru ajută țările să se adapteze pentru viitor, să își consolideze reziliența și să se dezvolte într-o lume a schimbărilor demografice rapide.

Giulia Vallese este Directoare Interimară a Biroului regional al UNFPA pentru Europa de Est şi Asia Centrală.