La cei 21 de ani, Daniela Caraman, activă din fire, îi place să experimenteze zilnic lucruri și locuri noi, fiind însoțită peste tot de cadru de mers, pe care îl consideră un aliat în drumul ei spre autodefinire. Daniela s-a născut prematur, iar în urma unei traume la naștere, a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală infantilă. De-a lungul timpului tânăra a urmat diverse tratamente și a avut câteva intervenții chirurgicale, lucruri care, din spusele ei, au contribuit la menținerea stării de sănătate și a dezvoltării ei ulterioare.
”Din păcate, diagnoza pe care o am nu are vreun tratament care să asigure recuperare mea completă, e mai degrabă un stil de viață, unul chiar foarte dinamic aș spune. La momentul actual fac ședințe de kinetoterapie sistematic și de asemenea investesc cât de mult posibil în dezvoltarea mea ca personalitate, fiindcă pe lângă problema locomotorie, cred că foarte importantă este relația noastră cu noi înșine. Dizabilitatea m-a învățat că nu are rost să mă plâng gândindu-mă la cum ar fi fost anumite aspecte din viața mea dacă ea nu ar fi existat, ci să mă focusez pe a deveni mai bună zi de zi și să fac tot ce ține de mine pentru a ajunge acolo unde îmi doresc - spune Daniela Caraman.
Tânăra este din municipiul Chișinău, locul unde a și învățat toți anii de școală în instituții de învățământ tipic. Daniela își amintește că relația ei cu colegii a fost diferită în diverse etape. ”Țin să menționez că anii de liceu au fost cei mai frumoși ani și vor rămâne cei mai dragi pentru mine. Am fost o norocoasă să mă integrez într-un colectiv minunat. Alături de colegi și profesori am evoluat pe toate planurile. În general, sunt recunoscătoare tuturor profesorilor mei pentru cunoștințe, susținere, lecții predate, uneori prin simplul lor mod de a fi”.
Daniela Caraman, astăzi este studentă în ultimul an, la Facultatea de Litere, Universitatea de Stat din Moldova. O vezi mereu cu zâmbetul pe buze şi veselă, dar nu în ultimul rând, foarte talentată la capitolul limbă engleză. Pasiunea ei pentru limbi străine a început încă din școală, când spunea la toți că va deveni traducătoare. Planurile ei au devenit în timp realitate. Pe lângă studiile pe care le face, Daniela este încadrată într-un internship la maib, unde se simte minunat.
”Apreciez și salut faptul că deși sunt la început de cale, la maib (n.r. Moldova Agroindbank) suntem considerați specialiști cu potențial, se investește în formarea noastră din toate punctele de vedere și asta face diferența. Să lucrez pentru o instituţie de top şi să pot contribui la succesul instituţiei este un motiv de mândrie pentru mine, ca persoană cu dizabilități. Cu părere de rău, la noi, societatea tinde să te vadă precum o persoană neputincioasă, limitată și cu o viață monotonă. Deși se atestă o schimbare pozitivă la capitolul atitudine, cea mai mare provocare rămâne lipsa accesibilității la infrastructură. Zilnic și cam oriunde ne ciocnim de borduri, praguri înalte, trepte incomode. Aceste lucruri aparent mărunte afectează viața mea. De fiecare dată trebuie să cer ajutorul cuiva, iar acest lucru îmi fură din independență”, spune Daniela.
Pe lângă activitatea profesională, Daniela găsește timp și pentru hobby-uri și unele acțiuni de suflet. Ea a fost, bunăoară, una din modelele campaniei „Combatem Stigma Cu Stil” organizată de UNFPA și ZIPHouse, pentru a sparge stereotipurile legate de persoanele cu dizabilități și a promova drepturile lor în industria de modă.
Tânăra se arată foarte bucuroasă că a avut această oportunitate. „La acest eveniment m-am simțit cu adevărat în largul meu. Am primit un plus de încredere, am cunoscut oameni deschiși, profesioniști, dornici să învețe și să devină mai buni. Am avut ocazia să îmi demonstrez mie însămi că o femeie pe cât este de diferită, pe atât este și de frumoasă, indiferent dacă ai sau nu o dizabilitate. În Moldova există o reticență din partea societății față de tinere, femei, mame cu dizabilități. Eu am decis să trăiesc pentru mine și nu după anumite tipare. Vreau să fac tot ceea ce îmi place, vreau să întemeiez o familie, să devin mamă și să nu mă lăs influențată de stereotipuri și prejudecăți”, spune Daniela.
Întrebată ce planuri de viitor are, tânăra a răspuns fără ezitare: „Îmi doresc să devin traducătoare-interpretă de succes, după cum am spus, să îmi întemeiez o familie și să mă dezvolt continuu, să învăț cât mai multe lucruri utile pentru mine și să mă implic în cât mai multe activități și proiecte care au ca scop îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități, prin puterea propriului exemplu”.
Text de Mariana Țîbuleac-Ciobanu, Voluntară ONU
