Eşti aici

Viața pe pauză - Istoria Alvinei, studentă

  • Alvina are 14 ani. Ea vine dintr-un oraș mic din regiunea Donețk din Ucraina, mai exact, din Novgrodovka. Pentru ea, războiul a început în anul 2014, când avea cinci ani. În această perioadă, ea s-a obișnuit cu sunetele obuzelor zburătoare, a focurilor de artilerie, sau în alte cuvinte, cu sunetele războiului: „Nu am înțeles din start că sunetele de rachete și explozii nu sunt normale. Obișnuiam să mă gândesc că dacă e așa aici, probabil că e așa peste tot”.

     

    Alvina și familia ei nu locuiesc în Chișinău, dar în suburbie, în Floreni, care este la 20 de minute distanță de capitală. Deși Chișinău nu este un oraș mare, pentru Alya el pare enorm. Ea învață la o școală din Ucraina printr-un sistem de învățare online, astfel încât nu are posibilitatea să comunice direct cu colegii ei. Totuși, lipsa de comunicare este compensată de MilleniuM Center - partener al UNFPA. La fel ca Oleg, ea își petrece aproape tot timpul extrașcolar acolo. 

     

    „MilleniuM este viața mea, în special pe timp de vară. Practic am locuit acolo. Ajungeam pe la 10-11 ziua, plecam la 8 seara și eram acasă la 9. Pot să zic că doar dormeam acasă, ca dimineața să ne întoarcem la centru. Nu știu ce m-aș face fără MilleniuM. Aș sta în camera mea, aș face temele și nu ar mai exista viață. Toți prietenii mei sunt acolo”.

     

    „Războiul te obligă să crești mai repede decât ar trebui. Fără război, aș fi fost o fetiță, care locuia liniștit în orașul meu, fără să-și dea seama sau să înțeleagă prea multe. Chiar dacă am 14 ani, m-am maturizat mai repede. Am învățat să fiu singură, să mă descurc fără prieteni. Am învățat să fac față adversității - am trecut prin tot ce era posibil și am devenit adult”.

     

    Câțiva ani în urmă, Alya a găsit un filmuleț al unei fete care urma să intre la Facultatea de Economie. Ea și-a împărtășit experiența pe blogul ei – a vorbit despre înscriere și despre modul în care studia. Acum acea fată este studentă în anul trei și a inspirat-o pe Alya să-și aleagă calea spre viitor. Ea vrea să meargă la universitate și să studieze economie, dar numai în Ucraina: „Cred că va fi o profesie solicitată. Mi-ar plăcea să devin economistă într-o companie de renume. Știu că am capacități pentru asta. După război, aș vrea să contribui la dezvoltarea economică a țării”.

     

    Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.

  • Alvina are 14 ani. Ea vine dintr-un oraș mic din regiunea Donețk din Ucraina, mai exact, din Novgrodovka. Pentru ea, războiul a început în anul 2014, când avea cinci ani. În această perioadă, ea s-a obișnuit cu sunetele obuzelor zburătoare, a focurilor de artilerie, sau în alte cuvinte, cu sunetele războiului: „Nu am înțeles din start că sunetele de rachete și explozii nu sunt normale. Obișnuiam să mă gândesc că dacă e așa aici, probabil că e așa peste tot”.

     

    Alvina și familia ei nu locuiesc în Chișinău, dar în suburbie, în Floreni, care este la 20 de minute distanță de capitală. Deși Chișinău nu este un oraș mare, pentru Alya el pare enorm. Ea învață la o școală din Ucraina printr-un sistem de învățare online, astfel încât nu are posibilitatea să comunice direct cu colegii ei. Totuși, lipsa de comunicare este compensată de MilleniuM Center - partener al UNFPA. La fel ca Oleg, ea își petrece aproape tot timpul extrașcolar acolo. 

     

    „MilleniuM este viața mea, în special pe timp de vară. Practic am locuit acolo. Ajungeam pe la 10-11 ziua, plecam la 8 seara și eram acasă la 9. Pot să zic că doar dormeam acasă, ca dimineața să ne întoarcem la centru. Nu știu ce m-aș face fără MilleniuM. Aș sta în camera mea, aș face temele și nu ar mai exista viață. Toți prietenii mei sunt acolo”.

     

    „Războiul te obligă să crești mai repede decât ar trebui. Fără război, aș fi fost o fetiță, care locuia liniștit în orașul meu, fără să-și dea seama sau să înțeleagă prea multe. Chiar dacă am 14 ani, m-am maturizat mai repede. Am învățat să fiu singură, să mă descurc fără prieteni. Am învățat să fac față adversității - am trecut prin tot ce era posibil și am devenit adult”.

     

    Câțiva ani în urmă, Alya a găsit un filmuleț al unei fete care urma să intre la Facultatea de Economie. Ea și-a împărtășit experiența pe blogul ei – a vorbit despre înscriere și despre modul în care studia. Acum acea fată este studentă în anul trei și a inspirat-o pe Alya să-și aleagă calea spre viitor. Ea vrea să meargă la universitate și să studieze economie, dar numai în Ucraina: „Cred că va fi o profesie solicitată. Mi-ar plăcea să devin economistă într-o companie de renume. Știu că am capacități pentru asta. După război, aș vrea să contribui la dezvoltarea economică a țării”.

     

    Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.

  • Alvina are 14 ani. Ea vine dintr-un oraș mic din regiunea Donețk din Ucraina, mai exact, din Novgrodovka. Pentru ea, războiul a început în anul 2014, când avea cinci ani. În această perioadă, ea s-a obișnuit cu sunetele obuzelor zburătoare, a focurilor de artilerie, sau în alte cuvinte, cu sunetele războiului: „Nu am înțeles din start că sunetele de rachete și explozii nu sunt normale. Obișnuiam să mă gândesc că dacă e așa aici, probabil că e așa peste tot”.

     

    Alvina și familia ei nu locuiesc în Chișinău, dar în suburbie, în Floreni, care este la 20 de minute distanță de capitală. Deși Chișinău nu este un oraș mare, pentru Alya el pare enorm. Ea învață la o școală din Ucraina printr-un sistem de învățare online, astfel încât nu are posibilitatea să comunice direct cu colegii ei. Totuși, lipsa de comunicare este compensată de MilleniuM Center - partener al UNFPA. La fel ca Oleg, ea își petrece aproape tot timpul extrașcolar acolo. 

     

    „MilleniuM este viața mea, în special pe timp de vară. Practic am locuit acolo. Ajungeam pe la 10-11 ziua, plecam la 8 seara și eram acasă la 9. Pot să zic că doar dormeam acasă, ca dimineața să ne întoarcem la centru. Nu știu ce m-aș face fără MilleniuM. Aș sta în camera mea, aș face temele și nu ar mai exista viață. Toți prietenii mei sunt acolo”.

     

    „Războiul te obligă să crești mai repede decât ar trebui. Fără război, aș fi fost o fetiță, care locuia liniștit în orașul meu, fără să-și dea seama sau să înțeleagă prea multe. Chiar dacă am 14 ani, m-am maturizat mai repede. Am învățat să fiu singură, să mă descurc fără prieteni. Am învățat să fac față adversității - am trecut prin tot ce era posibil și am devenit adult”.

     

    Câțiva ani în urmă, Alya a găsit un filmuleț al unei fete care urma să intre la Facultatea de Economie. Ea și-a împărtășit experiența pe blogul ei – a vorbit despre înscriere și despre modul în care studia. Acum acea fată este studentă în anul trei și a inspirat-o pe Alya să-și aleagă calea spre viitor. Ea vrea să meargă la universitate și să studieze economie, dar numai în Ucraina: „Cred că va fi o profesie solicitată. Mi-ar plăcea să devin economistă într-o companie de renume. Știu că am capacități pentru asta. După război, aș vrea să contribui la dezvoltarea economică a țării”.

    Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.

  • Alvina are 14 ani. Ea vine dintr-un oraș mic din regiunea Donețk din Ucraina, mai exact, din Novgrodovka. Pentru ea, războiul a început în anul 2014, când avea cinci ani. În această perioadă, ea s-a obișnuit cu sunetele obuzelor zburătoare, a focurilor de artilerie, sau în alte cuvinte, cu sunetele războiului: „Nu am înțeles din start că sunetele de rachete și explozii nu sunt normale. Obișnuiam să mă gândesc că dacă e așa aici, probabil că e așa peste tot”.

     

    Alvina și familia ei nu locuiesc în Chișinău, dar în suburbie, în Floreni, care este la 20 de minute distanță de capitală. Deși Chișinău nu este un oraș mare, pentru Alya el pare enorm. Ea învață la o școală din Ucraina printr-un sistem de învățare online, astfel încât nu are posibilitatea să comunice direct cu colegii ei. Totuși, lipsa de comunicare este compensată de MilleniuM Center - partener al UNFPA. La fel ca Oleg, ea își petrece aproape tot timpul extrașcolar acolo. 

     

    „MilleniuM este viața mea, în special pe timp de vară. Practic am locuit acolo. Ajungeam pe la 10-11 ziua, plecam la 8 seara și eram acasă la 9. Pot să zic că doar dormeam acasă, ca dimineața să ne întoarcem la centru. Nu știu ce m-aș face fără MilleniuM. Aș sta în camera mea, aș face temele și nu ar mai exista viață. Toți prietenii mei sunt acolo”.

     

    „Războiul te obligă să crești mai repede decât ar trebui. Fără război, aș fi fost o fetiță, care locuia liniștit în orașul meu, fără să-și dea seama sau să înțeleagă prea multe. Chiar dacă am 14 ani, m-am maturizat mai repede. Am învățat să fiu singură, să mă descurc fără prieteni. Am învățat să fac față adversității - am trecut prin tot ce era posibil și am devenit adult”.

     

    Câțiva ani în urmă, Alya a găsit un filmuleț al unei fete care urma să intre la Facultatea de Economie. Ea și-a împărtășit experiența pe blogul ei – a vorbit despre înscriere și despre modul în care studia. Acum acea fată este studentă în anul trei și a inspirat-o pe Alya să-și aleagă calea spre viitor. Ea vrea să meargă la universitate și să studieze economie, dar numai în Ucraina: „Cred că va fi o profesie solicitată. Mi-ar plăcea să devin economistă într-o companie de renume. Știu că am capacități pentru asta. După război, aș vrea să contribui la dezvoltarea economică a țării”.

    Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.

  • Alvina are 14 ani. Ea vine dintr-un oraș mic din regiunea Donețk din Ucraina, mai exact, din Novgrodovka. Pentru ea, războiul a început în anul 2014, când avea cinci ani. În această perioadă, ea s-a obișnuit cu sunetele obuzelor zburătoare, a focurilor de artilerie, sau în alte cuvinte, cu sunetele războiului: „Nu am înțeles din start că sunetele de rachete și explozii nu sunt normale. Obișnuiam să mă gândesc că dacă e așa aici, probabil că e așa peste tot”.

     

    Alvina și familia ei nu locuiesc în Chișinău, dar în suburbie, în Floreni, care este la 20 de minute distanță de capitală. Deși Chișinău nu este un oraș mare, pentru Alya el pare enorm. Ea învață la o școală din Ucraina printr-un sistem de învățare online, astfel încât nu are posibilitatea să comunice direct cu colegii ei. Totuși, lipsa de comunicare este compensată de MilleniuM Center - partener al UNFPA. La fel ca Oleg, ea își petrece aproape tot timpul extrașcolar acolo. 

     

    „MilleniuM este viața mea, în special pe timp de vară. Practic am locuit acolo. Ajungeam pe la 10-11 ziua, plecam la 8 seara și eram acasă la 9. Pot să zic că doar dormeam acasă, ca dimineața să ne întoarcem la centru. Nu știu ce m-aș face fără MilleniuM. Aș sta în camera mea, aș face temele și nu ar mai exista viață. Toți prietenii mei sunt acolo”.

     

    „Războiul te obligă să crești mai repede decât ar trebui. Fără război, aș fi fost o fetiță, care locuia liniștit în orașul meu, fără să-și dea seama sau să înțeleagă prea multe. Chiar dacă am 14 ani, m-am maturizat mai repede. Am învățat să fiu singură, să mă descurc fără prieteni. Am învățat să fac față adversității - am trecut prin tot ce era posibil și am devenit adult”.

     

    Câțiva ani în urmă, Alya a găsit un filmuleț al unei fete care urma să intre la Facultatea de Economie. Ea și-a împărtășit experiența pe blogul ei – a vorbit despre înscriere și despre modul în care studia. Acum acea fată este studentă în anul trei și a inspirat-o pe Alya să-și aleagă calea spre viitor. Ea vrea să meargă la universitate și să studieze economie, dar numai în Ucraina: „Cred că va fi o profesie solicitată. Mi-ar plăcea să devin economistă într-o companie de renume. Știu că am capacități pentru asta. După război, aș vrea să contribui la dezvoltarea economică a țării”.

    Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.

  • Alvina are 14 ani. Ea vine dintr-un oraș mic din regiunea Donețk din Ucraina, mai exact, din Novgrodovka. Pentru ea, războiul a început în anul 2014, când avea cinci ani. În această perioadă, ea s-a obișnuit cu sunetele obuzelor zburătoare, a focurilor de artilerie, sau în alte cuvinte, cu sunetele războiului: „Nu am înțeles din start că sunetele de rachete și explozii nu sunt normale. Obișnuiam să mă gândesc că dacă e așa aici, probabil că e așa peste tot”.

     

    Alvina și familia ei nu locuiesc în Chișinău, dar în suburbie, în Floreni, care este la 20 de minute distanță de capitală. Deși Chișinău nu este un oraș mare, pentru Alya el pare enorm. Ea învață la o școală din Ucraina printr-un sistem de învățare online, astfel încât nu are posibilitatea să comunice direct cu colegii ei. Totuși, lipsa de comunicare este compensată de MilleniuM Center - partener al UNFPA. La fel ca Oleg, ea își petrece aproape tot timpul extrașcolar acolo. 

     

    „MilleniuM este viața mea, în special pe timp de vară. Practic am locuit acolo. Ajungeam pe la 10-11 ziua, plecam la 8 seara și eram acasă la 9. Pot să zic că doar dormeam acasă, ca dimineața să ne întoarcem la centru. Nu știu ce m-aș face fără MilleniuM. Aș sta în camera mea, aș face temele și nu ar mai exista viață. Toți prietenii mei sunt acolo”.

     

    „Războiul te obligă să crești mai repede decât ar trebui. Fără război, aș fi fost o fetiță, care locuia liniștit în orașul meu, fără să-și dea seama sau să înțeleagă prea multe. Chiar dacă am 14 ani, m-am maturizat mai repede. Am învățat să fiu singură, să mă descurc fără prieteni. Am învățat să fac față adversității - am trecut prin tot ce era posibil și am devenit adult”.

     

    Câțiva ani în urmă, Alya a găsit un filmuleț al unei fete care urma să intre la Facultatea de Economie. Ea și-a împărtășit experiența pe blogul ei – a vorbit despre înscriere și despre modul în care studia. Acum acea fată este studentă în anul trei și a inspirat-o pe Alya să-și aleagă calea spre viitor. Ea vrea să meargă la universitate și să studieze economie, dar numai în Ucraina: „Cred că va fi o profesie solicitată. Mi-ar plăcea să devin economistă într-o companie de renume. Știu că am capacități pentru asta. După război, aș vrea să contribui la dezvoltarea economică a țării”.

    Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.

  • Alvina are 14 ani. Ea vine dintr-un oraș mic din regiunea Donețk din Ucraina, mai exact, din Novgrodovka. Pentru ea, războiul a început în anul 2014, când avea cinci ani. În această perioadă, ea s-a obișnuit cu sunetele obuzelor zburătoare, a focurilor de artilerie, sau în alte cuvinte, cu sunetele războiului: „Nu am înțeles din start că sunetele de rachete și explozii nu sunt normale. Obișnuiam să mă gândesc că dacă e așa aici, probabil că e așa peste tot”.

     

    Alvina și familia ei nu locuiesc în Chișinău, dar în suburbie, în Floreni, care este la 20 de minute distanță de capitală. Deși Chișinău nu este un oraș mare, pentru Alya el pare enorm. Ea învață la o școală din Ucraina printr-un sistem de învățare online, astfel încât nu are posibilitatea să comunice direct cu colegii ei. Totuși, lipsa de comunicare este compensată de MilleniuM Center - partener al UNFPA. La fel ca Oleg, ea își petrece aproape tot timpul extrașcolar acolo. 

     

    „MilleniuM este viața mea, în special pe timp de vară. Practic am locuit acolo. Ajungeam pe la 10-11 ziua, plecam la 8 seara și eram acasă la 9. Pot să zic că doar dormeam acasă, ca dimineața să ne întoarcem la centru. Nu știu ce m-aș face fără MilleniuM. Aș sta în camera mea, aș face temele și nu ar mai exista viață. Toți prietenii mei sunt acolo”.

     

    „Războiul te obligă să crești mai repede decât ar trebui. Fără război, aș fi fost o fetiță, care locuia liniștit în orașul meu, fără să-și dea seama sau să înțeleagă prea multe. Chiar dacă am 14 ani, m-am maturizat mai repede. Am învățat să fiu singură, să mă descurc fără prieteni. Am învățat să fac față adversității - am trecut prin tot ce era posibil și am devenit adult”.

     

    Câțiva ani în urmă, Alya a găsit un filmuleț al unei fete care urma să intre la Facultatea de Economie. Ea și-a împărtășit experiența pe blogul ei – a vorbit despre înscriere și despre modul în care studia. Acum acea fată este studentă în anul trei și a inspirat-o pe Alya să-și aleagă calea spre viitor. Ea vrea să meargă la universitate și să studieze economie, dar numai în Ucraina: „Cred că va fi o profesie solicitată. Mi-ar plăcea să devin economistă într-o companie de renume. Știu că am capacități pentru asta. După război, aș vrea să contribui la dezvoltarea economică a țării”.

    Citește mai multe istorii din proiectul „Viața pe pauză” aici.