Voluntarii de la Centrul de tineret Ungheni se implică activ în susținerea refugiaților din Ucraina. Tinerii spun că nu pot rămâne indiferenți, și că fiecare dintre ei ajută, cum poate, refugiați ucraineni adăpostiți la Ungheni.

 „Am auzit cuvântul mulțumesc de sute de ori, în diferite limbi. Am văzut zâmbete de recunoștință, dar și multe lacrimi, cred că mai multe decât în toată viața mea”. Gabriela Alcaz (17 ani), elevă în clasa XI-a la Liceul teoretic  „Mihai Eminescu” din Ungheni, povestește despre experiența sa de voluntariat la punctul de trecere Sculeni.

Gabriela face voluntariat încă de când era în clasa VI, fiind obișnuită să se implice și să participe la acțiuni de caritate. La vama Sculeni a ajuns chiar din prima zi, cu alți voluntari de la centrul din care face parte. În timp ce unii tineri ajutau la distribuirea prânzurilor calde, informau oamenii sau îi îndrumau spre transport, Gabriela oferea refugiaților suport emoțional, alături de alte colege. Tinerele purtau pe mâini pancarte pe care scria „Free hugs” (îmbrățișări gratuite). Zeci de oameni, maturi și copii se apropiau să le mulțumească.

„Mă simt mai bine când pot ajuta pe cineva”

„Atâta lume s-a fotografiat cu noi, atâția copii erau entuziasmați că ne vad! O fetiță ne-a întrebat de ce stăm noi acolo și, în acel moment, mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama că unii dintre acești copii nu înțelegeau foarte bine ce se întâmplă, nu știau de ce și unde fug”, spune tânăra.

În perioada următoare, Gabriela, alături de alți colegi, a participat la mai multe activități distractiv-instructive pentru copiii de la Centrul temporar pentru refugiați din Ungheni. „Suntem bucuroși că le aducem zâmbetele pe față și că îi putem face să uite măcar un pic de tristețe. Ne jucăm cu ei, desenăm, modelăm figurine de plastilină”, spune tânăra. Gabriela recunoaște că a avut emoții înainte de prima întâlnire cu copiii și că s-a pregătit pentru asta - a căutat jocuri pe Internet și chiar a învățat câteva expresii în limba ucraineană.

Atunci când este întrebată cum reușește să îmbine orele de voluntariat cu școala și alte activități pe care le are Gabriela spune că e pentru ea e un gest firesc, cultivat de-a rândul anilor, datorită activităților de la Centrul de tineret. „Nu e ceva care îți ocupă mult timp și nu ai nevoie de multe resurse ca să faci asta. Mă simt mult mai bine atunci când ofer ajutor. Pentru mine voluntariatul e o prioritate”, afirmă ea.

Tânăra spune că a fost surprinsă de felul  în care s-au mobilizat oamenii din țara noastră – rude, prieteni, oameni de pe rețelele de socializare, ca să ajute refugiații ucraineni. „Asta mi-a umplut inima de bucurie. A fost un gest atât de omenesc și firesc și pentru un popor care nu este nici pe departe cel mai bogat din Europa. Îmi dădeau lacrimile când vedeam câți oameni voiau să ajute”.

„Voluntariatul m-a format ca personalitate”

Și Constantin Basoc (19 ani), colegul Gabrielei de la Centrul de tineret Ungheni, s-a implicat în susținerea refugiaților ucraineni chiar din primele zile de la începutul războiului din țara vecină.

Constantin este voluntar la centru deja de patru ani și afirmă că voluntariatul l-a format ca personalitate, astfel încât acum, tragediile umane sau problemele cu care se confruntă alți tineri sau adulți nu îl pot lăsa indiferent.

La Sculeni a ajutat zeci de persoane, majoritatea mame și copii – îi ghida pe cei care aveau nevoie de transport sau suport informațional, distribuia pachete cu mâncare sau cu produse igienice. Ulterior, a mers la Sculeni câteva zile la rând, pe cont propriu, și a continuat să ajute alți voluntari și angajați ai unor instituții de stat să facă față valului mare de refugiați.

„Voluntariatul te face să fii activ și implicat social.  Într-un fel nu poți sta de-o parte când vezi că cineva are nevoie de ajutor. Dorința de a mă implica a crescut și s-a dezvoltat treptat”.

Chiar dacă în mai puțin de două luni urmează să susțină bacalaureatul,  Constantin merge ori de câte ori are posibilitatea la centru pentru refugiați pentru a participa la activitățile cu copiii ucraineni.

„Desenăm cu cei mai mici, cu cei mai mari încercăm jocuri intelectuale. Construim activitățile în funcție de dispoziția pe care o au copiii și în funcție de doleanțele lor”, spune tânărul.

La rândul lor, mamele și copiii care sunt cazați în centru îi întâmpină de fiecare dată cu mare bucurie pe tinerii care vin să petreacă timpul cu ei. Svetlana, o tânără femeie, refugiată din Nicolaev împreună cu fiul său de 4 ani, spune că activitățile organizate de voluntari îi ajută pe copii să uite de episoadele de groază prin care au trecut și să își găsească liniștea.

Centrul de tineret Ungheni a fost creat în anul 2018, și prestează, la moment, o diversitate mare de servicii, având o comunitate mare de voluntari din diferite comunități, inclusiv municipiul Ungheni. Centrul organizează activități pentru tineri de animare a timpului liber, iar specialiștii centrului desfășoară diferite ateliere pentru tineri, inclusiv despre modul sănătos de viață. Totodată, centrul implementează diverse proiecte cu implicarea și participarea tinerilor. 

Centrul de tineret Ungheni, alături de alte 44 Centre, este parte a Rețelei Centrelor de tineret din Moldova fiind susținute și dezvoltate în comun de Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova, Biroul de cooperare al Elveției și UNFPA Moldova.