La mijlocul lunii martie, în una din casele situate la periferia orașului Nicolaev din Ucraina, o femeie de 72 de ani lua o decizie care i-a împărțit viața în două. În doar câteva ore, Valentina Ejova și-a împachetat toată viața în două valize mici și a părăsit, pentru prima dată, țara sa de baștină, Ucraina.

”Afară se auzeau explozii, mirosea a fum. Eram deja aproape înconjurați, deasupra capului zburau avioane. Era atâta zgomot, încât nu-mi auzeam propria voce când vorbeam cu prietena mea la telefon. Am decis împreună să plecăm în dimineața următoare, dacă trecem cu bine…”, spune Valentina.

”Viața mea are valoare mai mare decât bunurile materiale la care am renunțat”

Toți cei 72 de ani ai săi i-a petrecut în orașul Nicolaev, Ucraina, unde s-a născut, a format o familie, a muncit, iar mai apoi s-a pensionat. Chiar dacă nu a călătorit vreodată în afara țării, femeia spune că distanța dintre decizia de a pleca și călătoria spre Moldova a fost de doar câteva ore.

”Am lucrat toată viața inspector fiscal – sunt un om care gândește la rece și, chiar dacă inima mă doare să-mi părăsesc casa, rațiunea a avut de câștigat. Am fugit din țara mea de baștină fără să mă uit înapoi, am decis că viața mea are valoare mai mare decât bunurile materiale la care am renunțat”, spune Valentina.

Drumul din Nicolaev spre Chișinău i-a luat 24 de ore în loc de aproximativ 5 ore

Chiar dacă în mod normal drumul de la Nikolaev până la Chișinău ar fi luat câteva ore, ea l-a parcurs în 24 de ore. Inițial a mers cu mașina unor prieteni de familie până la Odesa. După lungi căutări, a găsit un microbuz care se îndrepta spre Chișinău.

”Toată viața am fost activă, sunt și acum, chiar dacă mă aflu în cea de-a 8-a decadă a vieții. Dar acesta a fost un drum care m-a stors de puteri – nu atât fizic, cât moral. Frica de a da peste drumuri minate sau de a fi opriți nu m-a părăsit nicio secundă”, își amintește femeia.

Spune că a reușit să respire ușurată abia când a traversat hotarul Republicii Moldova. Odată ajunsă în Republica Moldova, a fost cazată la Centrul de plasament temporar de la Moldexpo. Se află aici deja de câteva zile și spune că țara noastră i se asociază cu liniște, ajutor și bunătate.

”M-am simțit atât de puternică, gata să fac față tuturor provocărilor, căci sunt sigură că mă așteaptă. Am primit atâta suport, încât nici nu-mi venea să cred că totul se face gratuit”, spune ea.

”Vârsta nu este o diagnoză – mă simt plină de puteri și energie, sunt gata să fac față provocărilor într-o țară nouă”

De altfel, Valentina se află în Republica Moldova temporar – în câteva zile, zboară cu avionul spre Austria, o țară despre care doar a auzit, dar care știe că primește și găzduiește refugiați ucraineni. Nu are pe nimeni acolo, dar este încrezută că își va găsi rostul.

”Guten morgen” ( n.r. Bună dimineața în germană) e tot ce știu în limba germană. Am 72 de ani, da, dar sunt gata să studiez o nouă limbă, sunt gata să lucrez și să mă pun pe picioare. Vârsta nu este o diagnoză – mă simt plină de puteri și energie, sunt gata să fac față provocărilor într-o țară nouă”, spune cu hotărâre Valentina.

Valentina pleacă spre Austria cu 78 de dolari americani în buzunar. Spune că în ajunul plecării din Ucraina a încercat să extragă bani din mai multe bancomate, dar toate erau goale.

Chiar dacă mai are timp până la zbor, femeia are lucrurile deja pregătite. Ne arată și ce a reușit să ticsească în cele două valize mici: bluze, pantaloni, încălțăminte, lenjerie. Spune că a reușit să le schimbe cu locul deja de câteva ori – din puținul pe care a reușit să-l ia cu ea de acasă, nu totul se încadrează în kilogramele permise în zborul cu avionul. Are și o torbă separată de care nu se desparte – în ea a adunat fotografii.

Pot să renunț la haine sau încălțăminte, dar fotografiile nu le las – ele sunt viața mea

”Ne-au spus că avem voie să luăm cu noi o valiză de maxim 8 și una de 23 de kilograme. Nu mi-a încăput tot, trebuie să aleg ce las și ce iau cu mine. Iată cred că această rochie o să o las aici… și acești papuci. Pot să renunț la haine sau încălțăminte, dar fotografiile nu le las – ele sunt viața mea”.

Deși încearcă să rămână calmă, periodic vocea îi tremură: "Iată aici sunt eu tânără, cred că aveam 16 ani. Acesta este fiul meu când era mic…"

Soțul Valentinei a murit cu mulți ani în urmă, însă acasă, în apartamentul cu 3 camere din Nicolaev, a rămas fiul femeii. El nu a fost la fel de hotărât să plece, dar între timp – s-a răzgândit. Rămas fără conexiune la Internet la fel ca întregul oraș Nicolaev, a reușit să-i spună la telefon mamei sale că vrea să plece și el, iar de atunci n-au mai discutat.

”Vreau să ajung în Austria și să fac tot posibilul să-mi aduc fiul alături. El îi seamănă tatălui, greu ia decizii radicale. Este tânăr, tinerii mai ușor de obicei iau așa decizii, dar în cazul nostru a fost invers. Mă rog să-l pot revedea vreodată”, spune Valentina.

Plină de speranță și hotărâre, este sigură că în Austria va găsi liniște și pace. Nu știe dacă se va întoarce vreodată acasă, în Ucraina.

UNFPA lucrează cu Guvernul Republicii Moldova pentru a oferi suportul necesar femeilor si fetelor refugiate, inclusiv persoanelor vârstnice. 

Potrivit statisticilor, mai mult de 3.5 milioane de refugiați și refugiate au traversat frontierele internaționale. La 25 martie 2022, în Moldova se aflau puțin peste 100 de mii de refugiați din Ucraina, majoritatea acestora fiind femei, copii și persoane vârstnice.