Însărcinată în luna a șaptea, Natalia (21 de ani), din Harkov, Ucraina, a mers 12 ore pe jos cu fetița sa de trei ani, mama și surorile ei, ca să ajungă la hotarul cu Republica Moldova. Au plecat de acasă în a treia zi de la declanșarea războiului, gonite de frică și incertitudine.

Drumul a fost extrem de greu – trebuia să îndure nu doar frigul și oboseala, dar și febra mare și durerile de spate. Pentru că nici nu putea visa să i se acorde asistență medicală, a suportat în tăcere și a mers alături de ceilalți membri ai grupului. Încercările de a găsi o mașină cu care să ajungă mai ușor la vamă au fost în zadar.

”Nu se uita nimeni că sunt însărcinată și că mai am un copil cu mine. Nu mă pot supăra pe cei care nu opreau. Majoritatea mașinilor erau pline. Vedeam alături, pe traseu, oameni în vârstă sau în scaune rulante care se deplasau de sine stătător”, spune tânăra.

Ca și alți oameni din orașul său, Natalia a plecat din Harkov în grabă mare, lăsând în urmă tot ce a agonisit. Au decis să plece după ce bombardamentele s-au întețit, iar speranța că focul va înceta repede s-a ruinat...

”Noi avem o familie foarte mare, zece oameni, locuiam cu toți în aceeași casă. Nu am mers în adaposturi antibombardament, am decis să rămânem în casa noastră. Am plecat când a devenit clar că atacurile nu vor conteni”, spune tânăra.

În drum spre Chișinău, familia Natașei a parcurs sute de kilometri - la început cu un tren în care se înghesuiau sute de persoane, apoi cu un taxi, care a refuzat însă să îi ducă mai aproape de vamă, pentru că ar fi trebuit să stea ore în șir în coada imensă de mașini.

La vama Palanca au mai trăit o despărțire - bărbații din familie nu au fost lăsați să iasă din Ucraina. Femeile au ajuns la Chișinău peste câteva ore, cu transportul organizat de câțiva voluntari moldoveni.

”Cum am trecut hotarul, parcă am nimerit într-o altă lume. Atâta lume bună, adunată la un loc, nu am mai văzut niciodată în viața mea. Fiecare ne ajuta cu ce putea și nimeni nu ne-a luat niciun ban pentru asta”, spune femeia.

Familia a fost cazată la unul din cele mai mari centre de plasament deschis de Guvern, în una din sălile de sport din țară. ”Ni s-a oferit fiecăreia un pat pliant, eram într-o încăpere imensă, sute de oameni încercau să se odihnească măcar puțin înainte să pornească spre alte locuri. Chiar dacă era zgomot mare acolo, am adormit aproape îndată”.

După câteva ore de somn, a chemat ambulanța și a mers la cel mai apropiat spital - Spitalul Clinic Municipal "Sfânta Treime", iar diagnosticul stabilit – pielonefrită acută, i-a mobilizat  medici să îi acorde tot ajutorul de care avea nevoie pentru a-i salva viața și a păstra sarcina. Toate intervențiile de care beneficiază tânăra la spital sunt gratuite, la fel și internarea, fiind acoperite de autorități. Tot la spital, Natașa a beneficiat de un pachet cu produse de igienă personală, pe care UNFPA îl oferă multor femei refugiate care au nevoie. De la începutul războiului, UNFPA a distribuit peste 6.000 de astfel de truse femeilor și fetelor refugiate din Ucraina aflate în Republica Moldova.

La trei zile după ce a ajuns în Chișinău, Nataliașa încă nu știe cum va fi viața sa de mai departe. În Ucraina planificau să se mute în alt oraș și chiar construiseră o casă acolo. Tot acolo s-a pus la evidența cu sarcina și pregătea o camera pentru cel de-al doilea copil, care va fi tot fetiță. 

”Nu ați fost niciodată la Harkov? Cred că nu ați văzut oraș mai frumos. Chiar e frumos, avem parcuri mari, clădiri istorice și moderne. Eram mândră că locuiam acolo. Acum multe locuri sunt ruină”, spune tânăra.

De Harkov este legată toată viața Natașei – acolo a trăit cea mai mare parte a vieții, acolo a crescut, a mers la școală, a născut primul copil. Războiul i-a ruinat lumea în care trăia. Acum spune că îi este greu să vadă o perspectivă clară despre ce va face în continuare.

”Mulți oameni apropiați au rămas la Harkov. Nici eu, nici mama nu știm cum să trăim de acum încolo. Dacă va fi liniște, vom reveni, dacă nu - vom rămâne aici sau vom pleca mai departe ca să căutăm de lucru și să ne putem crește copiii în siguranță” – ne împărtășește Natașa gândurile.

Cât timp ea se află la spital, familia o așteaptă la centrul pentru plasament temporar ca să poată lua împreună o decizie despre viitor. Pentru că mai are doar câteva săptămâni de sarcină, Natalia se gândește cu emoție la naștere și speră că problema de sănătate prin care trece acum nu va afecta starea de bine a copilului. ”Ca orice mamă, vreau să am copii sănătoși, dar pe lângă asta acum îmi doresc ca ei să crească în liniște și pace”.

Potrivit UNFPA, în săptămânile de când Rusia a invadat Ucraina, femeile au fost forțate să nască în subterane, în buncăre și în stații de metrou, iar nou-născuții au fost îngrijiți în adăposturi improvizate, pe măsură ce instituțiile medicale au fost distruse.

De la izbucnirea războiului pe 24 februarie, în Ucraina au fost înregistrate peste 4.300 de nașteri, iar 80.000 de femei ucrainene urmează să nască în următoarele trei luni.

Potrivit estimărilor UNFPA Moldova, în Republica Moldova, în prezent se află circa 23,000 femei refugiate de vârstă reproductivă; 772 dintre acestea sunt însărcinate, iar 86 vor naște în următoarea lună. În țara noastră asistența medicală și serviciile de îngrijire maternă pentru persoanele refugiate sunt gratuite.