Într-o cameră luminoasă din Centrul Perinatal Gheorghe Paladi nr. 1 din Chișinău, Republica Moldova, o întâlnim pe Camila, o tânără mamă din Ucraina, care a adus pe lume o fetiță sănătoasă. Călătoria Camilei în Moldova a început în august 2023, după aproape doi ani de război în Ucraina. Întrebată de ce nu a părăsit patria sa mai devreme, ea împărtășește că nu a vrut să-și lase părinții singuri. Cu toate acestea, sarcina ei a determinat-o în cele din urmă să părăsească Ucraina.
Descriind nașterea sa epuizantă, care a durat 26 de ore, Camila mărturisește: „Eram atât de obosită după naștere, încât voiam doar să ajung acasă cât mai repede”, evidențiind răbdarea și devotamentul profesioniștilor medicali. Reflectând asupra condițiilor din sala de naștere, Camila exprimă uimirea față de confortul oferit: „Totul a fost impecabil, cu facilități noi și un mediu confortabil și steril. A depășit așteptările mele”.
Decizia Camilei de a veni în Moldova a fost influențată de asemănările țării cu Ucraina, fapt care a facilitat o adaptare mai rapidă. Lipsa unei bariere lingvistice a avut, de asemenea, un rol crucial: „Mă simt confortabil în Moldova. Oamenii sunt deschiși, ceea ce ajută la integrarea și adaptarea mea în această perioadă plină de entuziasm, dar vulnerabilă, născând primul copil”, explică Camila.
Amintindu-și de viața în timpul războiului, ea împărtășește provocarea readaptării la sunetele păcii din Moldova: „La sosirea noastră, reacționam la artificii sau la sunetul unui avioane, care zburau. Era ciudat. A trebuit să mă obișnuiesc cu faptul că avioanele zboară în ceruri pașnice și asta nu înseamnă că există o amenințare de atac aerian. A durat aproximativ două luni să mă obișnuiesc din nou cu sunetele normalității”.
În timpul războiului, Camila l-a cunoscut pe viitorul ei soț, Artur, care venise să viziteze fetele la spital. Povestea lor de dragoste din timpul războiului a creat un context neașteptat: „El mi-a scris primul, profilul lui de Facebook avea doar o singură fotografie. Părea secretos și enigmatic. M-a invitat în oraș și în prima seară mi-a făcut o cerere în căsătorie, iar eu am acceptat în aceeași noapte”. Întrebată despre decizia rapidă, Camila zâmbește și spune: „De la prima privire, am simțit că el a fost alesul. Deși nu voiam o relație atât de devreme, amândoi am simțit că ne-am găsit după mulți ani de despărțire”.
Doar la o lună după prima lor întâlnire, s-au căsătorit în luna martie, iar Camila remarcă în mod amuzant: „Nu ne-am grăbit deloc, eram gata să ne căsătorim chiar a doua zi”. În contextul perioadei de război, legea ucraineană permitea căsătoria imediată după depunerea cererii. După căsătorie, au locuit împreună, iar în luna august, Camila fiind însărcinată, a luat decizia dificilă de a părăsi orașul Kiev.
La sosirea în Republica Moldova, Camila s-a înregistrat pentru protecție temporară, ceea ce a determinat ca nașterea primului lor copil să fie acoperită de stat, prin fondurile UNFPA Moldova. Această asistență s-a dovedit a fi crucială, deoarece Camila se confrunta cu dificultăți în a-și plăti chiria.
Camila este nerăbdătoare să înceapă să lucreze, imediat ce bebelușul va crește puțin mai mare. De asemenea, intenționează să-și finalizeze studiile universitare în Moldova, terminând ultimul an la Facultatea de Inginerie a Mediului: „Voi termina ultimul an, voi da copilul la grădiniță și îmi voi asigura un loc de muncă în domeniul meu, fie aici în Moldova, fie acasă”.
Zâmbind, Camila nutrește speranțe pentru un viitor pașnic și își dorește să se întoarcă în Ucraina. Întrebată ce îi dorește fiicei sale, Camila spune că își dorește ca ea să posede liniște și putere de caracter, subliniind că cel mai important este să ai putere de caracter și să te ridici întotdeauna dacă cazi”.
