Mariana Țîbulac-Ciobanu demontează prin propriul exemplu toate prejudecățile legate de persoanele cu dizabilități. Ea este activă și implicată social, iar mai bine de jumătate de an a fost voluntară națională la Fondul Națiunilor Unite pentru Populație în Moldova (UNFPA), lucrând alături de echipă pentru a aduce în prim-plan problemele persoanelor cu dizabilități, inclusiv prin prisma dimensiunii de gen. Mariana produce, deja de doi ani, un podcast intitulat „Depășim prejudecăți”. Activitatea la UNFPA a ajutat-o să extindă aria subiectelor pe care le abordează și să se refere la teme precum sănătatea reproductivă, autonomia corporală, violența în bază de gen.
„Eu sunt una dintre persoanele cu dizabilități locomotorii din Republica Moldova și știu foarte bine cu ce probleme se confruntă semenii mei. Trăiesc zi de zi cu aceste realități, și, respectiv, cunosc mai multe istorii de succes, dar și lacune ale sistemului. Cu regret, oamenii din țara noastră au mai multe prejudecăți și stereotipuri față de persoanele cu dizabilități. Prin podcastul pe care îl fac, îmi propun să demontez aceste stereotipuri”, spune Mariana Țîbulac-Ciobanu.
Dintr-un studiou radio, improvizat chiar în apartamentul în care locuiește, Mariana transmite podcastul de două ori pe lună. Ascultătorii săi sunt oamenii care se preocupă de problemele persoanelor cu dizabilități.
„Vorbim despre toate problemele, începând de la incluziune, accesibilitate și până la familie și sănătatea reproductivă. Subiecte sunt foarte multe și încerc să le abordez într-un mod cât mai inovativ. La final vin cu anumite recomandări, fie către societate, fie către familiile care îi hiperprotejează pe acești oameni, fie către autorități – ce ar trebui să întreprindă ca să asigure respectarea drepturilor noastre”, susține jurnalista.
Activitatea într-o agenție ONU, un vis împlinit
Voluntariatul la UNFPA este un vis împlinit pentru Mariana. Aici a găsit o echipă de profesioniști, cu viziuni similare cu ale ei. În organizație a fost responsabilă de scrierea diferitor articole și reportaje despre persoanele cu dizabilități, dar și de abordarea subiectelor legate de drepturile sexuale și reproductive prin intermediul podcastului pe care îl produce.
Ea spune că activitatea în cadrul UNFPA i-a oferit confortul de a se simți o adevărată profesionistă și personalitate. „Aici nu am avut niciodată vreo limitare. Un alt aspect important pentru mine este că UNFPA, la fel ca toate agențiile ONU, este o organizație accesibilă pentru persoanele cu dizabilități și oferă incluziune, spre deosebire de majoritatea structurilor din țara noastră”, afirmă Mariana.
A ajuns în organizație în noiembrie 2021, în bază de concurs. S-a bucurat când a aflat că a fost selectată, mai ales că de UNFPA o leagă o frumoasă experiență – participarea la inițiativa „Combatem stigma cu stil”, în cadrul căreia mai multe fete și femei cu dizabilități au fost implicate într-o campanie de promovare a incluziunii în industria de modă.
„Ceea ce face UNFPA în domeniul asigurării egalității de gen și promovării autonomiei corporale mă vizează în mod direct. Eu am aceleași probleme ca și alte femei cu dizabilități. De asta mi-am propus să contribui la soluționarea lor prin materialele pe care le elaborez și prin podcastul pe care îl realizez”, afirmă femeia.
Programul de voluntariat în care a fost inclusă Mariana a durat până în luna noiembrie, timp în care a elaborat mai multe podcasturi despre drepturile sexuale și reproductive ale persoanelor cu dizabilități și a demontat miturile existente.
Implicată în inițiative de voluntariat încă din anii de studenție
Mariana Țîbulac-Ciobanu face voluntariat de când era studentă. Locuia într-un cămin în care erau cazați mai mulți tineri cu dizabilități din universitatea în care învăța. Cei care aveau deficiențe de vedere erau nevoiți de fiecare dată să roage colegii să le citească cu voce tare temele sau conspectele. Mariana a acceptat cu bucurie această sarcină și și-a asumat să le fie de ajutor colegilor. Cu majoritatea dintre aceștia o leagă o prietenie frumoasă, care s-a menținut în timp. Și tot de mai mulți ani, Mariana sonorizează o revistă dedicată persoanelor cu dizabilități de văz.
După absolvirea Facultății de Istorie a făcut un master, apoi doctoratul, iar acum este cercetătoare științifică superioară la Institutul de istorie.
„Visul copilăriei mele era să devin profesoară. După ce am absolvit facultatea de istorie am fost repartizată să fac practica într-un sat. Îmi plăcea foarte mult să mă aflu între copii, în sala de studii, dar, la scurt timp, mi-am dat seama că din cauza că instituțiile de învățământ din țara noastră nu sunt accesibile, pentru mine va fi dificil să găsesc de fiecare dată un însoțitor care să mă ajute”.
A fost nevoită să renunțe la acest vis și a decis să se înscrie la Școala de Studii Avansate în Jurnalism. După absolvire a lucrat timp de șase ani într-o organizație a societății civile, specializată pe protecția persoanelor cu dizabilități, iar ulterior, la câteva ziare și la un post de radio. „Mi-a plăcut foarte mult activitatea la radio, dar era o problemă să merg să fac înregistrările. Starea mea mobilă nu îmi permitea să ajung repede la eveniment, după care să revin rapid în redacție ca să montez”, spune femeia.
Totuși, participarea la un program de abilitare economică a femeilor a ajutat-o să nu renunțe la emisiunile radio și i-a oferit șansa să își realizeze potențialul prin intermediul unui podcast – un format relativ nou pentru Republica Moldova. Prima ediție a avut loc în anul 2020, iar de atunci Mariana a reușit să aducă în atenția publicului multiple probleme ale persoanelor cu dizabilități, dar și soluții pentru acestea.
Stereotipurile și prejudecățile pot fi depășite
Potrivit ei, societatea moldovenească este încă plină de prejudecăți referitoare la persoanele cu dizabilități. „Prima prejudecată este că aceste persoane ar trebui izolate - să stea închise în casă sau după gard ca să nu le vadă nimeni. O altă prejudecată că ei trăiesc doar din mila statului și nu sunt buni de nimic. Asta nu este adevărat - în țara noastră există persoane cu dizabilități care sunt foarte active și care și-au impus potențialul și talentele lor în ceea ce fac și ne-au demonstrat că pot realiza anumite lucruri chiar uneori depășindu-și situația”, spune Mariana.
Un alt stereotip pe care l-a auzit de mai multe ori inclusiv de la unii lucrători medicali este că o femeie cu dizabilități nu este capabilă să nască și să îngrijească de un copil. Mariana a demontat prin exemplul propriu această prejudecată, și, în prezent, crește, împreună cu soțul, o fetiță de cinci ani.
Ca persoană cu dizabilități care a trecut prin sarcină și naștere Mariana spune că o femeie cu mobilitate redusă are nevoie, în primul rând, de accesibilitate. „Nu e normal ca o femeie să nu poată ajunge de sine stătăror în cabinetul medicului care se află la etajele de sus ale unei clădiri. Nu este normal ca oamenii care se deplasează greu să fie nevoiți să depună acest efort. Riști să cazi și să te traumezi și să faci mult rău copilului. Spațiile din policlinici, spitalele, cabinetele ginecologice trebuie să fie accesibile și dotate corespunzător pentru a corespunde și necesităților persoanelor cu dizabilități”, afirmă ea.
Societatea moldovenească este tot mai incluzivă
Mariana Țîbulac-Ciobanu este convinsă că femeile cu dizabilități pot și trebuie să reușească să se afirme. „Avem multe exemple de succes care ne demonstrează cât de bine pot reuși. Avem femei cu dizablități care au ajuns în politică, care au ajuns în cercetare, la un nivel academic peste medie, femei care cresc de la unul la patru copii”.
Chiar dacă e conștientă că problemele persoanelor cu dizabilități sunt departe de a fi soluționate, Mariana Țîbulac-Ciobanu consideră că situația s-a schimbat față de cum era în urmă cu câțiva ani. Vorbind și acționând cot la cot putem deveni societate mai incluzivă în care nimeni să nu fie exclus, consideră ea.
