12 asistente sociale din mai multe sate şi raioane ale R. Moldova au participat în luna decembrie 2009 la un prim training specializat de instruire în domeniul prevenirii şi asistenţei cazurilor de violenţă în familie. Timp de două zile asistentele au aflat cum să evite conflictele în familie şi ce tehnici de comunicare şi consiliere să adopte în familiile afectate de violenţă. Atelierul de instruire a fost organizat de ONG “Gender-Centru", cu susţinerea financiară a UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie.
Cojocaru Maria din satul Ţahnăuţi, r-l Rezina este una din participantele la training. Ea munceşte în calitate de asistentă socială de doi ani şi jumătate. Are în subordine două localităţi – Ţahnăuţi, unde locuieşte, şi Ţareuca, satul vecin. În fiecare zi, chiar dacă e ploaie, vânt sau ninsoare, este nevoită să parcurgă pe jos o distanţă de trei kilometri ca să ajungă la Ţareuca, acolo unde se află Primăria ambelor comune. Cu un salariu care abia de ajunge la 1500 de lei pe lună, femeia continuă să-şi fac meseria şi este foarte fericită atunci când reuşeşte să ajute pe cineva. Dar îi dau lacrimile în ochi ori de câte ori se gândeşte la nereuşite. “Din păcate sunt foarte multe femei care suferă în tăcere din cauza violenţei. Nu au bani, nu au casă unde să se ducă, le este ruşine. La mine în sat există cel puţin 30 de familii cu aşa probleme. Cu toate acestea doar două cazuri au fost înregistrate oficial, adică victimele s-au adresat la specialişti şi au primit ajutor”, spune ea.
Maria Cojocaru, asistentă socială, s.Ţahnăuţi, r-l Rezina: “Cred că succesul în lupta împotriva violenţei în familie va depinde şi de modul în care va fi promovată şi aplicată legea, precum şi de atitudinea fiecărui specialist în parte şi în primul rând a victimei faţă de acest fenomen”.
Maria povesteşte că munca unui asistent social este asemenea unui avocat al persoanelor aflate în dificultate. “Dacă la medic te adresezi cu probleme de sănătate, la poliţist – în cazuri de infracţiune, atunci la asistentul social vii cu orice problemă care te frământă”, argumentează ea. Dar din păcate munca nu este una uşoară; mai ales în cazurile de violenţă în familie, provocată de alcoolism, gelozie sau comportament agresiv. În asemenea situaţii, atunci când asistenţii sociali încearcă să meargă în familii pentru a discuta, nu rareori sunt primiţi cu uşile şi porţile închise sau şi mai rău – cu nişte câini înfuriaţi în ogradă. “În aceste condiţii apucăm să vorbim cu victimele acolo unde nimerim – pe drum, la şcoală, la primărie, în magazin. Important este să vorbim cu ele şi să le facem să înţeleagă că nu trebuie să rabde violenţa, că nu au de ce să le fie frică, că trebuie să aibă încredere în serviciile care există în ţară şi în acei specialişti care depun efort pentru a le ajuta”.
În cadrul atelierului de instruire organizat de Gender-Centru şi UNFPA, asistentele sociale au avut posibilitatea să-şi perfecţioneze cunoştinţele şi să capete abilităţi noi de lucru în acest domeniu pentru a obţine rezultate mai bune în comunicarea cu victimele violenţei. “Au primit cunoştinţe ce ţin de consilierea psihologică, au învăţat tehnici de comunicare non-agresivă, care le vor fi utile în primul rând în familie, după care în relaţia cu victimele violenţei. Am observat că nu sunt indiferente, că încearcă să găsească soluţii la probleme, iar asta îmi dă speranţa că asistentele sociale vor contribui tot mai mult la combaterea acestui flagel în societate”, ne-a comunicat Lilia Gorceag, psiholog la Centrul de asistenţă şi reabilitare a victimelor traficului de fiinţe umane şi instructor la training. Cu toate acestea, a adăugat ea, activitatea asistentelor sociale, deşi are un rol major în prevenirea şi asistarea victimelor violenţei, este de multe ori ineficientă din două motive: conlucrarea slabă cu poliţistul, deoarece el este ocupat sau prea orgolios şi nu percepe violenţa ca pe o problemă serioasă şi, al doi-lea motiv, lucrul insuficient al narcologului, care trebuie să aibă un rol mult mai activ, având în vedere că, deseori, un factor ce favorizează violenţa este alcoolismul. “Consider că dacă ne-am axa mai mult pe instruirea poliţiştilor şi a narcologilor în lucrul cu victimele şi agresorii, atunci am scădea cu mult nivelul de violenţă”, a spus Lilia Gorceag
Lilia Gorceag, psiholog la Centrul de asistenţă şi reabilitare a victimelor traficului de fiinţe umane: “Consider că dacă ne-am axa mai mult pe instruirea poliţiştilor şi a narcologilor în lucrul cu victimele şi agresorii, atunci am scădea cu mult nivelul de violenţă ”.
Maria Cojocaru, asistenta socială din Ţahnăuţi, este de părere că succesul în lupta împotriva violenţei în familie va depinde şi de modul în care va fi promovată şi aplicată legea, precum şi de atitudinea fiecărui specialist în parte şi în primul rând a victimei faţă de acest fenomen. “Cu regret, e greu să schimbi mentalitatea femeilor agresate. Ele au prea puţină încredere în serviciile care li se oferă şi se complac în situaţia în care se află. Să luăm, bunăoară, telefonul de încredere pentru femei, care este intens promovat la televizor. Multe din femeile agresate ezită să apeleze la el, din lipsă de încredere că cineva ar putea să le ajute. Le sugerez să ia receptorul şi să telefoneze la numărul indicat. Le invit şi în cabinetul meu sau la primărie pentru a telefona,dacă acasă nu au aşa posibilitate”.
Virginia M., asistentă socială in r-l Anenii-Noi, în trecut victimă a violenţei, prezentă şi ea la training, a confirmat că foarte mult depinde de persoană şi nimeni nu va putea ajuta o victimă a violenţei, dacă ea singură nu va încerca să se ajute. “Eu ştiu ce înseamnă violenţa. Soţul meu a fost chiar şi condamnat pentru cât de grav m-a agresat. Dar am hotărât să lupt şi să schimb situaţia. Lucram foarte mult, ieşeam la serviciu şi noaptea pentru ca să uit de probleme. Aşa am reuşit să înving. Acum pot spune cu certitudine că este posibil să depăşeşti orice problemă, inclusiv să-ţi învingi teama faţă de bărbatul violent şi să divorţezi, dacă vrei cu adevărat acest lucru. Aşa am procedat eu şi aşa îndemn să procedeze toate femeile, deoarece este foarte uşor să cazi în prada deznădejdii, dar este şi mai greu să te ridici. Iar noi suntem puternice şi merităm să ne ridicăm şi să ne trăim viaţa”, a conchis Virginia.
Trainingul pentru sporirea capacităţilor asistentelor sociale în lucrul de prevenire şi asistenţă a cazurilor de violenţă în familie este parte a setului de activităţi din cadrul proiectului “ Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi violenţei în familie", realizat de către PNUD, UNFPA, OIM şi OSCE, cu susţinerea financiară a Guvernului Japoniei prin Fondul ONU pentru Securitate Umană.
