comunicat de presa

COVID-19 și Tinerii: Frica, anxietatea, tristețea s-au acutizat

21 octombri 2020
COVID ȘI TINERII: Efectele pandemiei asupra bunăstării psiho-emoționale

Pandemia are implicații psihologice asupra întregii populații, însă diferite grupuri de vârstă trăiesc aceste efecte distinct. Frica, anxietatea, tristețea se acutizează odată cu distanțarea de școală, serviciu, prieteni, se arată în noua analiză ”COVID-19 și TineriiI: Efectele pandemiei asupra bunăstării psiho-emoționale”, lansată pe 21 octombrie, 2020, în cadrul unui eveniment online. Analiza dată se axează, în mod prioritar, pe bunăstarea psiho-emoțională a tinerilor, cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani, în perioada lunilor martie – iunie a pandemiei COVID-19 și abordează modul în care aceștia au răspuns la măsurile de izolare impuse de către autorități. Deși măsurile erau rezonabile și necesare, acestea au produs efecte semnificative asupra bunăstării psiho-emoționale a populației. F

 

Tinerii se confruntau cu probleme de bunăstare psiho-emoțională și până la declanșarea crizei pandemice. Conform unui studiu realizat în anul 2018, circa 36% dintre tinerii din Moldova erau deprivați[1] și nemulțumiți de situația lor în una sau mai multe dimensiuni ale bunăstării: sănătate, educație, ocupare, participare și incluziune. Problemele legate de bunăstarea psiho-emoțională se mențin și în 2020: 1 din 10 tineri este nemulțumit de trai, atât din perspectivă socială, cât și economică.

 

Odată cu răspândirea pandemiei stările de anxietate, depresie și tulburare emoțională s-au acutizat. 20% dintre tineri au raportat o înrăutățire a bunăstării psiho-emoționale în perioada crizei pandemice, comparativ cu primele luni ale anului (ianuarie, februarie). Efectele negative ale măsurilor de izolare s-au răsfrânt cel mai mult asupra fetelor, a tinerilor din mediul urban și ai celor cu venituri modeste.

 

Tinerii cu dizabilități au suferit mai mult de pe urma restricțiilor impuse în perioada pandemiei. 38% dintre tinerii cu dizabilități au trăit stări mai puternice de anxietate, comparative cu 29.5% în cazul celor fără dizabilități. Bunăstarea psiho-emoțională a tinerilor din orașe a fost preponderent mai afectată: aceasta s-a înrăutățit în cazul a 25,7% tineri din mediul rural și 34.4% din mediul urban.

 

Nemulțumirea față de propriul mod de viață, izolarea fizică și măsurile de distanțare, au provocat, la rândul lor, și schimbări de comportament. Astfel, comportamentele riscante, manifestate până la declanșarea pandemiei, în perioada de izolare și-au mărit intensitatea și frecvența. Din totalul tinerilor care au consumat tutun în perioada pre-pandemie (24%), circa 38% au utilizat mai des în perioada crizei pandemice. Dintre cei care au avut anterior tendințe de a-și provoca leziuni/ răni (6,5%), circa 13% susțin că au avut mai des asemenea tentative în perioada de izolare. Totodată, în acest răstimp a sporit și rata violenței, fapt ce a determinat o deteriorare considerabilă a bunăstării psiho-emoționale a tinerilor.

 

Schimbările la nivel de bunăstare psiho-emoțională, dar și comportament au determinat o necesitate stringentă de suport. O treime dintre tineri au simțit nevoia de ajutor în perioada crizei pandemice pentru a depăși/ ameliora stările de anxietate și depresie, dar și pentru a menține integritatea emoțională. Necesitatea de suport este mai mare în rândul fetelor, care au și fost cele mai afectate psiho-emoțional de criza pandemică (43% din totalul fetelor și 17,9% dintre băieți s-au încadrat în grupul celor afectați negativ).

 

Deși grupul cel mai afectat de criza pandemică a avut cea mai mare nevoie de ajutor pentru a depăși situațiile de criză, acesta au beneficiat de cel mai puțin suport. 50% dintre tinerii cu cel mai jos nivel de bunăstare psiho-emoțională au avut nevoie de suport în perioada pandemiei, pentru a putea depăși momentele de anxietate. Cu toate acestea, doar aproximativ 60% dintre ei au solicitat ajutor, iar 20% nu au reușit să obțină acest suport.

 

Se constată că tinerii care erau supuși violenței până la răspândirea pandemiei, în perioada de izolare au fost abuzați și mai des. Astfel, pe parcursul crizei s-au intensificat comportamentele violente, grupurile frecvent abuzate devenind și mai vulnerabile (inclusiv pe fondul accesului limitat la suport). Cea mai mare sporire se atestă în cazul formelor grave de violență – amenințări și lovituri cu un obiect sau cu piciorul/ mâna – circa 22%.

 

În vederea redresării situației privind bunăstarea psiho-emoțională a populației, în special a tinerilor, autoritățile naționale trebuie să elaboreze un răspuns comprehensiv și adecvat de politici, programe și măsuri de suport. În vederea realizării acestui scop, sunt necesare câteva elemente: (i) Integrarea aspectului de bunăstare psiho-emoțională și de sănătate mintală în răspunsul de politici al autorităților la impactul pandemiei COVID-19, (ii) Dezvoltarea strategiilor de combatere a efectelor pandemiei provocate de COVID-19 care să răspundă la necesitățile tinerilor, (iii) Implicarea tinerilor în procesul de conceptualizare și elaborare a răspunsului de politici și programe, (iv) Alocarea de resurse financiare pentru măsuri/ programe complexe de suport, (v) Asigurarea unui suport continuu pentru menținerea bunăstării psiho-emoționale la un nivel înalt, (vi)Dezvoltarea parteneriatelor sociale.

 

Materialul a fost realizat de Centrul pentru Parteneriat de Dezvoltare, în cadrul Fondului comun privind dezvoltarea Centrelor de tineret și consolidarea participării și implicării civice a tinerilor din Republica Moldova al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare și Fondului Națiunilor Unite pentru Populație.

 

[1] În contextul de față, deprivarea se referă la condiția defavorizată a unor tineri și disparitățile existente în rândul acestora, în termeni de acces la resurse, servicii calitative, oportunități egale în diferite dimensiuni ale bunăstării: sănătate, educație, ocupare, participare, incluziune.